Prăjirea decide cât de închisă e cafeaua la culoare și la gust. Prăjirea deschisă păstrează aciditatea și notele fructate. Prăjirea închisă scoate amăreala, corpul și gustul de ciocolată sau caramel. Prăjirea medie stă la mijloc și e cea mai versatilă.
Bobul verde de cafea nu are gust. Căldura din prăjire declanșează reacții care creează sute de compuși aromatici. Cu cât ții bobul mai mult pe foc, cu atât se dezvoltă mai mult amăreala și corpul, și cu atât se pierd aciditatea și aromele delicate.
Bob de culoare deschisă, uscat, fără ulei la suprafață. Aciditate pronunțată, note de fructe, flori, uneori ceai. Corp subțire.
Se folosește mai ales pentru filtru și metode manuale, unde aciditatea se simte plăcut. La espressor iese greu de echilibrat.
Bob maro, echilibrat, puțin sau deloc uleios. Aciditate moderată, dulceață, note de nuci, caramel, ciocolată cu lapte. E prăjirea cu care sunt vândute cele mai multe cafele de bar, pentru că merge la orice metodă.
Dacă nu știi de unde să începi, ia prăjire medie.
Bob maro închis spre negru, lucios de la uleiuri. Aciditate aproape zero, amăreală clară, corp gros, gust de ciocolată neagră, pâine prăjită, uneori afumat.
Profilul clasic de espresso italian. Merge foarte bine pe lapte, unde amăreala taie dulceața laptelui.
Pe scurt: filtru și cafea simplă → medie sau deschisă. Espresso și cafea cu lapte → medie spre închisă. Prăjirea închisă de tot e o chestiune de gust, unii o adoră, alții o găsesc arsă.
Aproape la fel. Diferența de cofeină între prăjiri e mică. Contează mai mult soiul (Robusta are dublu față de Arabica) și cât de tare faci cafeaua.
Fie e prăjită prea închis pentru gustul tău, fie apa e prea fierbinte sau extragerea prea lungă. Încearcă o prăjire medie și o apă la 92-94 de grade.
Nu există o diferență semnificativă. Prăjirea deschisă păstrează puțin mai mulți antioxidanți, dar cantitatea dintr-o ceașcă e oricum mică.
Continuă: Cum alegi cafeaua pentru espressor · Boabe, măcinată sau capsule